|
Discursul domnului Mircea Dan Geoana Ministrul
de Externe al Romaniei pentru ceremonia de inchidere a lucrarilor
colocviului « Ce fel de Romanie in ce fel de Europa?
Europa Tinerilor Romani », organizat de catre fundatia
Robert Schuman si Fundatia Ithaka la Palatul Parlementului, Vineri
12 martie – Sambata 13 martie 2004
Cred că adevărata încercare prin care trecem
este de a convinge tinerii români nu numai că România
se va integra în Uniunea Europeană, dar să răspundem
cu adevărat la întrebarea: "Ce fel de Românie
vom avea atunci când ne vom integra în UE?"
Şi de fapt, aceasta ne conduce la o întrebare care
a bântuit generaţiile succesive de elite româneşti
de la crearea statului român modern. Cine suntem? Cărui
sistem de valori aparţinem?
Dintr-un punct de vedere, momentul pe care îl traversează
România astăzi, pe cale să se ancoreze în
Occident, este similar cu momente istorice pe care această
ţară şi elitele succesive ale ţării le-au
mai trăit. România s-a putut forma ca stat modern cu
sprijinul Franţei, după războiul Crimeei, după
o schimbare de realitate geostrategică în regiune,
când pentru prima dată puterile occidentale, după
multe secole, au putut avea un interes explicit în această
zonă a Europei, interferând cu puterile tradiţionale
ale zonei, în principal puterea otomană şi puterea
rusească.
În mod instinctual, în mod firesc, pe baza mitului
originar pe care ne-am construit identitatea noastră- latinitatea,
romanitatea - elitele româneşti, ca şi voi astăzi,
s-au repezit către Occident, încercând cât
de repede au putut să se ancoreze la lumea la care totdeauna
au aspirat şi faţă de care totdeauna s-au întrebat
dacă suntem acceptaţi ca parteneri egali sau ca rude
periferice. Elitele noastre se educau atunci la Berlin şi
la Paris; vântul Revoluţiei de la 1848, crearea de
identităţi naţionale şi schimbarea de echilibru
strategic în zona noastră, au produs prima efervescenţă
a recuplării noastre cu Occidentul, după secole de pribegie
identitară şi de chin naţional. Şi aceste
cicluri succesive au continuat. Niciodată mai mult decât
câteva decenii la rând fără un alt război,
fără un alt accident geostrategic, fără ca
o altă tragedie să nu curme aceste iteraţii frânte
de modernizare şi occidentalizare ale României.
De ce astăzi avem o şansă mai bună decât
în iteraţiile precedente? În primul rând
cred că victoria Occidentului este zdrobitoare de această
dată. Şi spun Occidentul în sens identitar şi
de valori. Şi pentru că putem anticipa, pentru prima
dată poate de la colonizarea Daciei, acum 2000 de ani, că
ne putem aştepta - în sfârşit pentru această
naţie chinuită-, la un lung curs al păcii, securităţii
şi foarte probabil al dezvoltării. De aceea, apartenenţa
peste câteva săptămâni la NATO este pentru
noi un eveniment istoric, pentru că este vorba de garantarea
securităţii României de către Occidentul
unit şi de aceea integrarea europeană în 2007
reprezintă consfinţirea reîntoarcerii României
după 2000 de ani la familia de civilizaţie occidentală.
Problema pe care o avem noi, elita acestei ţări şi
mai ales voi, elita tânără a acestei ţări,
este că spre deosebire de iteraţiile anterioare istorice,
când elitele naţionale construiau în principal
în jurul idealului naţional, de această dată
suntem chemaţi să facem o introspecţie istorică
şi să construim un model de societate românească
bazat în acelaşi timp pe naţional şi pe european.
Aş spune, datorită victoriei zdrobitoare a Occidentului
şi a valorilor europene, că la această oră,
elita românească, oricât de talentată şi
oricât de educată ar fi ea, ca voi, cei din jurul acestei
mese, este probabil astăzi incapabilă să producă
singură un alt proiect de societate care să re-mobilizeze
energiile acestei naţiuni în afara marelui proiect
de societate europeană.
Avem o şansă astăzi nu numai de modernizare în
sânul familiei europene dar şi o şansă, dacă
o construim cu inteligenţă şi cu prudenţă,
să putem pentru prima dată, după multe decenii
să repoziţionăm energiile pozitive dar vlăguite
ale acestei naţiuni în spatele unui mare proiect de
societate consimţit şi identitar. Este cea mai mare
provocare intelectuală şi naţională pe care
a avut-o vreodată elita românească.
Principala problemă a României astăzi nu este
atât de mult întârzierea economică, culturală,
socială, de nivel de civilizaţie, care este evidentă
şi care este un dat istoric. Problema principală pe
care o are România astăzi nu este calitatea clasei
politice, care este aşa cum este. Problema României
nu este starea economiei şi a serviciilor sociale şi
a infrastructurilor care sunt aşa cum sunt.
Marea problemă a României de astăzi este lipsa
de încredere în talentul şi în forţa
acestei naţiuni şi care pleacă în primul
rând de la elita acestei ţări. Avem în continuare
un complex de provinciali vis-a-vis de Occidentul central. Avem
în continuare un complex "d ’ enfant mal aimé".
Avem, de fapt, o neîncredere în noi înşine.
Vreau să vă spun un lucru, după atâţia
ani de zile care i-am petrecut şi în Europa, în
America şi acasă: că nu am nici un fel de dubiu
că, puşi într-un cadru corect, motivat şi
transparent, românii sunt la fel de capabili să fie
performanţi, încrezători şi plini de succes
ca oricare alt tânăr sau tânără din
Occidentul dezvoltat. Aceiaşi oameni, care acasă sunt
plini de dubii şi care au neîncredere în sistem,
în societate, în instituţii, expatriaţi
într-o şcoală bună, într-un mediu performant,
undeva în Occident, devin brusc mult mai performanţi
şi mai motivaţi. Vestea bună este că a început
să fie şi acasă suficient de multă masă
critică de altceva, în principal în zona privată
şi zona tânără, care să înceapă
să dea şi pe teritoriul românesc acelaşi
rezultat mai fecund decât până acum.
Deci această idee europeană reprezintă pentru
noi, pe de o parte o formă de "răzbunare"
istorică pentru secolele în care am fost forţaţi
să stăm deoparte, este o şansă de modernizare
accelerată, pentru că resursele care vin de la Uniunea
Europeană şi mai ales modelul de societate pe care-l
adoptăm, mediul de securitate şi mediul de integrare
europeană vor permite României să facă cea
mai rapidă, cea mai comprimată cursă de recuperare
a decalajului istoric pe care l-a avut vreodată de făcut,
din punct de vedere istoric.
Eu cred cu intensitate că, dacă ne vom face treburile
un pic mai bine şi mai repede acasă, avem o şansă
reală ca undeva între trei, cinci, şapte, opt
ani, să putem să recuperăm în mare decalajul
faţă de Europa Centrală şi cred că putem
să sperăm ca la orizontul unei generaţii - deci
care va dura mai mult, poate 20, 25, 40 de ani, depinde de viteza
noastră - să recuperăm în linii mari, decalajul
faţă de media europeană. Deşi pare mult, este
relativ comprimat faţă de decalajul de câteva
secole bune pe care îl avem.
De aceea, problema pe care trebuie să ne-o punem astăzi
nu este numai integrarea în UE. Eu cred că 2007 este
o ţintă care poate fi atinsă. Ea este oferită
cu sinceritate şi prietenie României, şi aici
aş vrea să mulţumesc Franţei care, ca întotdeauna,
în momente decisive, a fost integral alături de România,
alături de multe alte ţări occidentale. Dar Franţa
s-a bătut la Consiliul European de la Bruxelles din decembrie
de acum câteva luni, pentru respectarea calendarului 2004,
2005, 2007, deşi au fost multe voci mai sceptice.
Dar problema nu este numai respectarea calendarului, pentru
că acest calendar poate fi respectat. Miza este mult prea
mare şi riscul eşecului este devastator pentru orice
guvern şi orice partid politic pentru a nu încerca
să luptăm cu inerţiile pe care le avem, inclusiv
legate de corupţie, de justiţie de administraţie.
Pentru că între teama de necunoscut şi frica de
a menaja un sistem de interese bine constituit şi teama de
a eşua într-un proiect atât de mare şi de
vizibil cum este integrarea europeană, între două
presiuni contradictorii, luciditatea clasei politice româneşti
şi pragmatismul său vor indica că trebuie să
mergem pe calea integrării Europene, chiar dacă va trebui
să renunţăm la unele din tabieturile care au dominat
din păcate acum şi în trecut clasa politică
românească şi administraţia românească
câteodată neperformante şi coruptibile.
Adevărata întrebare este cât de pregătiţi
vom fi la momentul integrării şi imediat după acest
moment. Adevărata întrebare este dacă vom putea
să avem acces şi să folosim miliardele de euro,
care sunt oferite, mai limitat dar cu generozitate României
pentru modernizarea sa.
Deci, spun că principala problemă pe care o are România
astăzi nu este atât reforma economică, deşi
importantă, pentru că ea a intrat într-o anumită
logică de transformare inevitabilă. E ca legile fizicii,
nu poţi să le opreşti. Adevărata problemă
a României este calitatea administraţiei publice a
acestei ţări. Şi aici trebuie să ne concentrăm
eforturile în următorii ani de zile. Nu poţi să
construieşti o societate modernă şi europeană,
nu poţi să execuţi un mare proiect de societate
fără să ai capacitatea de a te duce cu el în
profunzime şi, prin aceste servicii publice mai bine executate,
să poţi să redai românilor şi româncelor
încrederea că în ţara lor se poate duce
o viaţă decentă, corectă, în care performanţa
este recompensată şi lenea şi furtul sunt pedepsite.
Aceasta este, de fapt, provocarea pe care o avem: Pe de-o parte,
depăşirea propriei neîncrederi în forţele
noastre, această formă păguboasă de a ne lamenta
la nesfârşit şi, pe de altă parte, depăşirea
vulnerabilităţilor structurale în societate, în
administraţie şi în clasa politică pentru
care această şansă de marş forţat către
modernitate, pe care o reprezintă proiectul european, poate
să fie un început coerent.
Fac un apel la voi, la cei tineri, care sunt convins că
sunteţi frământaţi de întrebări
mult mai prozaice şi mult mai imediate legate de cariera
voastră, de ce job să alegeţi. Dar undeva, în
memoria colectivă pe care toţi o avem, care ţine
minte iteraţiile istorice ale generaţiilor din urmă,
cu toţii avem aceste întrebări. Eu vă spun,
nu pentru propagandă, nu pentru reclamă, nu pentru a
vă motiva, vă spun că o şansă ca aceasta
nu a avut România de când suntem noi pe acest pământ.
Putem pentru prima dată în istoria noastră, de
când avem conştiinţă naţională
să putem să devenim organic, structural, parte integrantă
a Occidentului, cu toate consecinţele de societate, de valori
şi de calitatea vieţii pe care acesta le antrenează.
Veţi fi, sunt convins, români mândri, cetăţeni
europeni şi români în egală măsură.
Sunt convins că veţi putea face un lucru frumos şi
fără precedent în România.
De aceea cred cu foarte mare intensitate în proiectul
european, cu toate întrebările pe care le avem cu privire
la acesta şi la viitorul acestuia. De aceea cred că
aceasta este o oportunitate şi un pretext de modernizare
a României şi cred că este matricea în care
anumite deficienţe de încredere în forţele
proprii pot fi remediate.
Putem să o facem şi sunt foarte bucuros că am
avut ocazia să mă întâlnesc cu voi şi
să mulţumesc partenerilor noştri pentru această
frumoasă iniţiativă şi să mulţumesc
atât Fundaţiei Schuman cât şi Fundaţiei
Ithaka pentru această conferinţă pe care aş
vrea să o văd având un "suivi".
Mulţumesc foarte mult.
|
